A fi sau a nu fi un om bun

 Buna ziua Om bun!

De multe ori m-am intrebat acest lucru si mai des "Cum sa ajungi sa fii un om, bun, iubitor, istet, descurcaret, deschis, cuminte, bland, fericit, optimist, dragut, amabil, atent, zambaret, grijuliu, rabdator, sensibil, amuzant, prietenos, iubibil" si lista poate continua :) o super mama, super sotie, super prietena, super bunica, super colega de munca sau un super domn in toate :)

Ei bine, pana nu am ajuns sa fac anumite greseli in viata mea, pentru ca orice om greseste, nu mi-am dat seama cat de important este sa iti recunosti greselile, sa cauti raspunsuri la intrebarile pe care le ai, sa-ti faci ordine in viata, sa-ti pui pe hartie toate gandurile bune, rele si sa incepi sa le repari, acolo unde se poate, cat se poate, macar sa le peticesti asa cum se pricepe fiecare.

Am crezut intotdeauna in "a doua sansa" :) . Uneori a functionat, alteori nu. Depinde de persoane, de momente, de trairi, sentimente, de cum analizezi situatia, de cum pui problema, cum stii sa te exprimi incat sa te faci inteles, cum sa atragi atentia si sa te lasi/faci ascultat :) este foarte important planul pe care il ai si precizia cu care o faci, mai ales daca vine din suflet. Totul trebuie sa fie imbracat in sentimente puternice, altfel, este in zadar, nu trebuie sa te chinui este simplu, daca vine din interior nu are cum sa fie dificil.

M-am intrebat de multe ori, oare chiar nu sunt un om bun? De ce trebuie sau de ce gresesc mai tot timpul cu cate ceva?
De ce nu pot fi perfecta? Sa am toate calitatile mentionate mai sus? Oare nu ma fac bine inteleasa atunci cand incerc sa comunic sau cum de ranesc pe cineva fara sa-mi dau seama?

Intrebari de genul sunt sigura ca multi dintre noi le folosim, fie ca le folosim pe post de intrebari retorice, fie ca intradevar vrem sa ni se raspunda intr-un fel sau altul.

Am gasit in sfarsit ceva raspunsuri la toate intrebarile care nu-mi dadeau pace.
Si da, recunosc am piticii mei, nu sunt perfecta insa mi-ar placea sa ating macar jumatate din perfectiune si aici ma refer la perfectiunea in a deveni un om cat mai bun :) !

"Sa nu atingi niciodata nimic cu jumatate din inima, fii prezent, intotdeauna iubitor si plin de compasiune fata de ceilalti, gaseste chipuri in flori, sa nu-ti fie teama sau rusine sa ceri ajutor.."

Mi s-a parut foarte interesanta fraza asta. Chiar ideala pentru cine o poate intelege si bineinteles pentru cine-si doreste.

Confrunta mai intai orice situatie respirand adanc, hoinareste, aminteste-ti ca propria fericire si confort se afla deasupra tuturor lucrurilor. Inainte de a reactiona, intelege sau cel putin incearca sa intelegi, serveste micul dejun in fiecare dimineata sau gaseste un lucru pe care sa te focusezi in fiecare zi cand te trezesti, ceva frumos, care sa-ti dea satisfactie, gaseste chipuri in flori, minuneaza-te de tot ceea ce este frumos, cauta frumosul si gaseste-l in toate lucrurile pe care le intalnesti, aminteste-ti ce este important pentru tine :) iubeste-ti corpul, sufletul, fii onest, permite-ti sa te cunosti pe tine insuti, fa lucrurile in propriul ritm, nu te grabi, nu te simti jenat sa simti, sa plangi, sa razi, sa iubesti oameni care nu-ti raspund la fel, sa canti si iar sa razi :) aminteste-ti ca ceea ce este drept pentru altcineva se poate sa nu fie drept pentru tine si vice versa, niciodata sa nu-ti fie teama sau rusine sa ceri ajutorul cuiva, fa ceea ce iubesti si-ti face placere, intotdeauna exista o alegere, gaseste bucurie in ceea ce viata este cu adevarat - SA TRAIESTI.

Nu-i asa ca totul suna atat de frumos? Pare simplu. Nu este, insa nimic nu este imposibil atunci cand iti doresti cu adevarat!!

P.s. Astazi, cineva mi-a facut ziua minunata si plina de incredere si inspiratie!! Multumesc, C!

Domnul Orgoliu

Din pacate toti il insotim pe acest "domn" peste tot pe unde ne perindam. Nu stiu ce m-a apucat sa analizez putin aceasta caracteristica nefericita a tuturor oamenilor, mai mult sau mai putin.
De ce zic asta? Pentru ca fiecare persoana este orgolioasa in felul ei, un gram cel putin detine fiecare, din pacate pentru lumea asta, majoritatea cantaresc greu din cauza orgoliului.

Cine este si ce vrea? Este greu de spus, insa asa cum am citit si tot analizat, teoretic si practic, nu sunt multi oameni care adora sa vorbeasca despre asta. "Eu orgolios? Niciodata!" Si gata! S-au batut cu pumnul in piept, si-au expus punctul de vedere si la revedere :) Intradevar, se poate stapani, macar se poate recunoaste "da, e adevarat, sunt orgolios, dar imi trece :)) " . Orgoliul este una din numeroasele manifestari ale fricii, avand si o latura care tine de aspiratia spre perfectiune a omului.

Suna cunoscut? Parerea mea este ca da. Omul este constient de perfectiunea divina care exista in el, numai ca o exploateaza in mod gresit din dorinta de a avea intotdeauna dreptate.
Altii il caracterizeaza ca pe un defect plin de calitati. Suna foarte pompos, dar degeaba, din punctul meu de vedere.
Si aici pot vorbi din cum sunt eu. Da, sunt orgolioasa, chiar sunt si tot sunt si voi mai fi... Imi place. Nu exagerez, chiar imi trece repede :)) dar e frumos sentimentul cand esti putin orgolios, insa nu trebuie sa transformi nimic in ceva pe care nu-l mai poti stapani. Aici deja intervine orgoliul ca si problema.

Este posibil.. si nu vreau "sa ma dau in barci", insa exista persoane care ar interveni in aceasta problema si ar spune: "Silvia? Hmm.. este foarte orgolioasa!"
Eu cred ca as putea combate aceasta interventie si as declara sus si tare: Sunt foarte incapatana, nu-mi place sa ma contrazica cineva, nu-mi place sa-mi spuna vreun dude ca gresesc aici si pe dincolo.."
Daca as sta sa analizez la sange.. v-as dezvalui toata personalitatea mea si nu e frumos asa :)) Misterul, unde este misterul?

Am intalnit tot felul de oameni, nu ca as fi trait o groaza de ani, insa pana la varsta asta chiar am dat peste tot felul de personaje :) .
Majoritatea care aveau o incredere maxima in ei sau cel putin pareau sa aiba incredere in ei, acea incredere care la un moment dat s-a transformat in vanitate, oameni speriati, singuri.
La un moment dat confundam orgoliul cu mandria, demnitatea, insa cu timpul mi-am dat seama ca de fapt sunt 3 lucuri total diferite.
Orgoliul seamana foarte mult cu mandria, ceea ce le deosebeste este intensitatea. Atunci cand esti orgolios impui limite de dragul imaginii tale, insa mai degraba esti o persoana ingrijorata de parerea celor din jur decat de mandrie, de propria parere despre tine.

Oamenii orgoliosi ne ranesc, ne produc diverse reactii adverse, uneori ne atrag intr-un mod foarte greu de explicat, alteori ii uram pentru rautatea si egoismul lor, in alte imprejurari suntem invidiosi ca nu putem fi ca ei. Aici sunt implicate multe genuri de persoane, inteligente, cu multe calitati, oameni cu gandire limitata, insa sub orice forma l-am intalni, avem tendinta de a raspunde la fel.. cu orgoliu.

Unde dai, acolo crapa. Personalitatea unui om mi se pare fascinanta! Trebuie doar sa invatam despre fiecare lucru in parte pentru a reusi sa ne intelegem semenii :) .

Hai sa lecturim!

De ceva vreme am hotarat sa mi-l dezvolt pe Mr. Brain, sa-l antrenez pentru a genera noi neuroni si sinapse.
Suna SF, stiu, dar vreau sa incerc macar :)) . Am inceput prin cautarea cartilor in care sa ma regasesc.

Pe www.elefant.ro am gasit cateva carti interesante, pentru moment mi-am comandat 4 bucati. Sunt atat de multe incat 2 zile mi-am obosit ochii reusind sa ma opresc la cateva. Am zis sa nu fiu lacoma, sa fiu insa draguta si sa mai las si altora materiale de lecturat, antrenat si dezvoltat creierasul :)).
Titlurile care mi-au facut cu ochiul, copertile si  scurta lor caracterizare sunt:

• "Incepe cu ce nu-ti place - Eat that Frog" - Brian Tracy (o carte care porneste de la o idee simpla: nu ai niciodata timp sa termini tot ce trebuie facut si apar intotdeauna lucruri sau stari parazite, care te opresc sa faci ce e mai important); - sunt sigura ca ma regasesc in aceasta carte :)) 

• "Afirmatiile pozitive. Experimenteaza chiar acum tot ce poate fi mai bun in viata" - Louise L. Hay (o carticica incantatoare despre puterea si importanta afirmatiilor, invatandu-te cum sa le folosesti corect; Louise explica faptul ca ori de cate ori face o afirmatie, tu ii spui practic subconstientului tau "imi asum responsabilitatea, sunt constient ca pot face ceva pentru a introduce anumite schimbari in viata mea");

• " La shopping si nu regret - Manual de stil pe timp de criza" - Marjorie Hillis (cred ca titlul spune totul :) cine nu se regaseste in asa ceva?)

• " Ce zic barbatii, ce inteleg femeile - Cum sa depasiti problemele de comunicare" - Linda Papadopoulos (un nume foarte interesant :)) al autoarei evident, ca sa nu mai zic de titlu pentru ca este o alta carte care din titlu spune tot).

Bun! Asta a fost asa, o scurtă prezentare. Mâine vin cărtile, mă pun serios pe lecturit si abia astept să vă împărtăsesc ceva idei despre fiecare :D și nu în ultimul rând să reusesc să vă fac poftă de ele. 

Cu stimă,

Prăjiturica 

Despre mine

Salut!

Eu sunt Silvia si a venit in sfarsit ziua in care m-am hotarat sa pun pe "hartie" majoritatea gandurilor, piticilor care nu-mi dau pace dar care imi si plac in acelasi timp.
Despre mine teoretic nu am sa stau sa va povestesc aici prea multe, pentru ca ma veti descoperi cu fiecare articol publicat si fiecare subiect dezbatut.
Voi incerca sa va impartasesc lucruri pe care le iubesc, care ma pasioneaza, fascineaza, poate impreuna vom descoperi ca avem ceva in comun.
Acest blog, pot spune ca va fi un proiect personal, un schimb de experienta, o comunicare mai buna cu persoanele care vor reusi sa se regaseasca in lumea mea sau nu.

Enjoy it !